Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

La misure dal salam

............

“Jeve! Tiriti sù dal jet!” cussì mê mari mi dismoveve ogni buinore, in zonte dal sdrondenament dai barcons che e spalancave e dal vuicâ dai cancars dai scûrs. Gulizion tal clip de cusine, uniche stanzie scjaldade dal fûc impiât adore, e po, grumâl neri, golet blanc, floc turchin e sacoce in man, vie di corse a dutrine che e tacave ogni dì aes siet e mieze, une ore prime di scuele. A chê ore in Invier il dì al faseve fature a cricâ. Il cîl fumatôs e penç al involuçave il paîs. Bessôl, che in chê volte nissun al compagnave i fruts a scuele, o tressavi la place, ancjemò tal scûr ma za plene di vite: feminis a cjoli il pan o a puartâ il lat te latarie e oms che, dopo vê molzût, a jerin te ostarie pe prime sgnape.

Uììì… Uìììì… La vuicade lungje e acude e crevave di bot il fof de fumate e il cidinôr dal paîs. Nissune maravee par me, usât in chê stagjon a sintî chel berli scuasit ogni matine. A purcitin. E ancje in dì di vuê la figure plui fuarte che mi ricuardi cuant che o jevi a buinore intune zornade frede e fumatose e je propite cheste: il vuicâ acût e lunc dal purcit che, dopo di jessi stât nudrît e curât cun amôr de famee par un an, al vignive sacrificât par sorevivi tal an dopo. Un rît cu lis sôs liturgjiis, ancje cruentis.

A scuele il mestri al faseve l’apel: “Ermaccora Dommenico …” E doi di lôr: “Assente, signor maestro, perché oggi a casa sua ammazzano il maiale”. E lui: “E c’aggia fare, ogni puorco ca’ si ammàzz in chistu paese, nu’ alunno se ne sta a casa; speramm domani duje salsiccie… Faidutti Luigg…” “Presente”… Joi ce rabie. No pe colonizazion taliane dal Friûl palesade dal mestri – che no vevi ancjemò maduride chê cussience – ma parcè che ducj a fasevin vacance par purcitâ. Jo nuie, parcè che gno pari, miedi condot, nol veve il purcit. Al miedi, come al plevan, no i mancjavin i salams, che di ogni famee al rivave un, ma jo o provavi une invidie fuarte pal dì di fieste che i miei compagns mi contavin tal indoman. Un si svantave di vê tignût il purcit pe code, un altri al contave la scurtissade dal purcitâr, e dopo spelâ, taiâ, masanâ, cuinçâ, insacâ. E mangjâ robe buine e cerçâ la prime glotude di neri. Une fieste!

Di fantat o ai riscatade cheste privazion e, ogni amì che al purcitave, pront, o levi a judâlu. E cussì o podevi gjoldi la fieste dal purcitâ ancje jo: mangjâ e bevi ben, lavorâ salt e ridi di gust! Fieste, ma no dome. Par me e jere la discuvierte di un mont: nonos che a contavin, oms che a fevelavin des voris tai cjamps, feminis che ti inzornavin su lis parintâts di ducj. Un mont che, magari cussì no, cumò nol esist plui ma che, ancje in gracie di chei moments, lu ai dentri te medole. Ma la mê atenzion e jere sul purcitâr, celebrant e custodi zelôs di chê liturgjie. I miei voi simpri su ce che al faseve cun cualchi domande butade ca e là: “Trop sâl tal salam?… Cuale cjar tal muset?” par gafâi i segrets dal mistîr. Mistîr che mi à jentrât cussì ben che, di om a pene maridât, o ai tacât a tirâ sù il purcit tal cjôt di cjase e a purcitâlu. Cumò mi straten e o cjol dome cualchi toc di cjar di un amì, che o cuinci e o fâs sù, par picjâ te cantine socoi, panzetis, barbonçâi, ombui, cueste rodolade e cualchi salam masanât cul curtìs. Se al ven a cjatâmi un amì, no pues ufrîi dome un tai a rût, no mo?

Za cualchi an cun gno copari Gjino o vin decidût di fâ sù salams a miezis. Ma no pôcs, une biele cjame. Cu la cjase plene di int e di fruts a judâ, la paste di salam che e jemplave la taule mi ven iniment la robe plui biele dal purcitâ. Par gno fi e jere la prime purcitade… “Orpo – o soi saltât sù – mi soi dismenteât di fâmi prestâ la misure dal salam!” Pronte mê comari: “Le à gno pari, sigûr!” E alore jo: “Rico, cor svelt là di Mario puestin e domandii la misure, se no si ferme dut il lavôr!” Gno fi, capide la gravitât de situazion, al monte in biciclete e vie di corse a domandâi la misure dal salam. Mario, scoltât il frutat, si zire di chê altre bande parcè che i scjampe di ridi e, seri, i dîs: “Le ai prestade a Vigji muini che al copave la setemane stade. Va di lui, che no i covente plui”. Gno fi al aumente la ande de bici, che a cjase a son ducj in spiete de misure par insacâ, e al rive là di Vigji. Chel, sintude la domande, i scjampe un sacrabolt e dut stiçat i berle: “Ma se a son trê dîs che le ai dade a Lino, che al sta tacât di voaltris, par dâje a to pari! Si sarà dismenteât. Va di lui. Mandi frutat.” Rico al pedale svelt indaûr e al jentre tal curtîl di Lino. “Lino nol è cjase – i rispuint Bruna, la sô femine – ce ti covential?” E Rico: “La misure dal salam…”. Bruna, che e à viodût cressi Rico cun so nevôt, ogni dì a zuiâ cjase sô, prime e fâs muse di ridi, po dopo e sbroche intune ridade afetuose: “Ah, fi… te àn fate ancje a ti….” E Rico, che nol capive: “Ma ce??” “La misure dal salam no esist. Me àn fate ancje a mi di frute. Di une famee a di chê altre mi àn mandade…” Rico, ros in muse, al scjampe cjase là che lu spietavin ducj pe ultime rate de gabe.

Tal imprin al à fat fature a perdonâmi. Po dopo i à passade. E o speri che, cuant che al fasarà sù cjar purcine, al mandedi so fi Berto là dal nono a fâsi prestâ… la misure dal salam. Lu spieti. ❚

Diego Navarria

A torzeon pal Friûl / “Der Voschank”, il spetacul des mascaris sauranis

Sara Traunero
La tradizion dal “Kheirar” e dal “Rölar” e cjape dentri dut il paîs Mascaris bielis e mascaris brutis, cun musis intaiadis intal len e cu lis liniis plui diferentis, a son lis protagonistis assoludis di une ricorence tant curiose che antighe: al è il Carnevâl di Sauris, intal dialet sauran locâl cognossût ancje tant che “Der Voschank”.L’aspiet […] lei di plui +

A torzeon pal Friûl / La maravee di scuvierzi il Carnevâl rosean

Diego Navarria
Cuatri amîs inmagâts de origjinalitât di lenghe, musiche e bai dal Cjanâl incjantonât jenfri lis Musis e la mont Cjanine In ce aventure che mi soi butât! Dut par lâ daûr di mê madone! Cumò, aes trê dopomisdì, achì in machine o sin in cuatri: jo, Mario Dean, 46 agns, professôr di talian tal Marinelli, […] lei di plui +

Libris simpri bogns / Emilio Nardini, “Par vivi”, Udin, 1921

Laurin Zuan Nardin
“Apene finidis di lei lis poesiis dal cont Ermes, il dotôr Cesare, fra i batimans dal public, al si ritire daùr l’uniche quinte preparade a zampe dal… palc scenic. Ma, pal bessologo, che il devi recità il brâf atôr di san Denel, Giovanin Tombe, ‘e ocòr une scene, e il dotôr Cesare la proviot cussì:…” […] lei di plui +

Interviste / Numb il cjan scjaladôr (e il so paron Thomas)

Dree Venier
Di un probleme ae çate al record in mont: interviste cun Thomas Colussa, che cul so Numb al sta pontant al record di altece lant sul Mont Blanc O vevi za intervistât Thomas Colussa, 40 agns, un pâr di agns indaûr. In chê volte al jere un “furlan a Milan” e al faseve il personal […] lei di plui +