Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

Sudâ e sta cidins: il sport dai furlans

Bete di Spere

Cuant che o jeri piçule o crodevi che il sport uficiâl de nestre regjon e fos la briscule: ducj chei che o cognossevi a savevin a ments no nome lis regulis, ma ancje ducj i trucs par vinci, come i mots par fasi capî cun chei altris ce cjartis che tu vevis in man. E no nome chel: chei che a zuiavin a vevin ancje une memorie mai viodude. Magari no si ricuardavin ce che a vevin mangjât a cene il dì prime, ma a savevin esatementri ce cjartis che a jerin jessudis, cui che lis veve cjapadis e se al veve doprât la drete o la çampe par cjoliles sù (che no gambiave nuie, ma si lu ricuardavin distès). Clâr che se dutis dôs lis scuadris a cognossin i trucs par vinci, chei trucs no coventin a nuje, ma no impuarte: dute che professionalitât a mi veve fat crodi che la briscule a fos l’unic sport veramentri furlan.
Dopo, doi o trê amiis mi àn puartât al Friuli a viodi une partide dal Udin, e al è stât in chê volte che o ai capît dut. Forsit il balon, cun ducj chei scandui e chel zîr di bêcs, nol è propite rapresentatîf de nestre tiere, ma di sigûr l’Udin al è une scuadre furlane fin dentri tal cûr. Tant par scomencâ, e lavore tant e no cjape mai nuie. E par television, nissun si ricuarde di jê se no je a zuiâ cuntune scuadre plui famose.
In sumis: tant sacrifici e mai nuie di celebrâ che no vedi dentri amancul un fregul di amâr. Gjavant i timps di Zico, provait a domandâ a un tifôs cuale che e je stade la partide plui biele che al vedi viodût: la rispueste e sarà “Udinese-Ajax”: une partide bielissime, che o vin ancje vint, sigûr, ma in chê sere l’Ajax nus à mandât fûr da la Coppa Uefa e mieç stadi al è lât vie vaint: lavôr di gjambis, biel zûc, tante passion, e nuie in sachete.
Eh, sì: l’Udin al podeve sedi nome di Udin, e no nome pal nom che al à: cun chel caratar e chel destin, al podeve clamâsi ancje “Triest” (va ben, cumò o stoi esagjerant…), che nissun si sarès confundût. Saveviso, voaltris che l’Udin al à ancje vinçût un campionât? Al jere il 1896, la scuadre e jere a pene nassude e naturalmentri chel campionât nol jere ancjemò uficiâl. Dut normâl, par une scuadre furlane: rivâ a vinci nome un campionât e no finî nancje tai almanacs. La glorie no je robe che e fâs par noaltris.
Ma il biel dai furlans al è che a van simpri indevant a sperâ distès. Al sacrifici o sin usâts e nuie nus pues butânus jù. Cumò che al va di mode clamâ ta la rapresentative taliane i alenadôrs che a àn vinçût un mondiâl, par esempli, o podìn simpri pensâ che se a Lippi no i va ben une altre volte, al torni sù Bearzot.

Stin dongje ae Patrie

Redazion
La seconde edizion de manifestazion “Stin dongje ae Patrie” e rapresente un moment di incuintri e di solidarietât cul mensîl “La Patrie dal Friûl”, gjornâl scrit fûr par fûr in lenghe furlane fintremai dal lontan 1946. Inte serade, che e sarà presentade dal diretôr Walter Tomada e di Serena Fogolini, si daran la volte musiciscj, […] lei di plui +