“Se al è un toponim dibatût in Friûl al è propit chel de citât di Udin. Il so non al comparìs avonde tart in forme scrite. Tal 983 si lu cjate menzonât come Udene tal diplome li che Oton II di Sassonie al conferìs – par cualchidun, al conferme chest conferiment – al patriarcje Rodoalt e ai siei sucessôrs, i possediments di cinc cjistiei furlans (Buie, Feagne, Udin, Gruagn e Braitan)”
◆ Al è un librut di setantesiet pagjinis che cinc a son di fotografiis e trê di bibliografie. Pocjis ma che si tocjin! E di fat i bastin a Fabian par tornâ a colpî! Ancjemò une volte, cuntun altri libri autoprodot e dât fûr sore nuie, al scandaie la nestre realtât, la nestre storie. Cheste volte al ponte il voli su la capitâl dal Friûl. E ce che al viôt al è une vore interessant. Su la fonde di un sglavin di libris e di articui lets e confrontâts un cul altri, al mostre che a van cambiadis tantis des convenzions che o vevin in cont de protostorie dal nestri teritori, e di Udin in particolâr. Fin cumò si crodeve che la alture li che al è fat su il cjistiel al fos un cuel naturâl. Nol è cussì: i sgjâfs plui resints e i studis relatîfs a disin a clâr che si trate di un manufat, une mutare (o tumbare) grandonone, tirade su di oms e no pôcs oms: par une opare di cheste fate, intal Ream Unît, si calcole che a vedin lavorât 500 oms par 15 agns. E si trate di une mutare di 248 m3 cuintri dai 400 de mutare di Udin! Ven a dî, alore, che e je la plui voluminose dal mont! E duncje, par fâle sù, a coventave une presince umane consistente e ben organizade. Si fevele de Ete dal bronç, jenfri i 2300 e i 800 agns prime di Crist. Savint chest, salacor ancje la etimologjie dal non e larès tornade a studiâ: la ipotesi *oudh o *udh cul sens di tete, e à il merit di leâ la origjin dal non de citât al cuel. Ma Fabian al viodarès miôr la cubie di dôs vôs celtichis: vi (cuel) e dunum (fuart). E su chest cuel fuart e sarès nassude la citât cul so cjastelîr che ancje chel al jere une vore plui larc di ce che si crodeve prime des ultimis scuviertis. Naturâl che i vûl lât di lunc a studiâ e a sgjavâ. Ancje par capî cemût mai che Tît Livi al descriveve cheste tiere sicu inculta, cuant che a son rivâts i Romans. E po Terramare, la Istrie e v.i. Un librut sutîl di pagjinis, ma penç di significât! ❚



