Zornadis di malinconie, di ricuarts e forsit di rimuars chês che nus spietin. A son lis zornadis dai sants e dai muarts, dai muarts che a son i nestris sants. Une ocasion straordenarie par cjalâ in muse la realtât, par relativizâ tantis robis che nus somein impuartantis e invezit a son stupidis e banâls, par meditâ sul valôr dal timp che un lari impietôs nus strafuìs dì par dì, ore par ore, moment par moment. E cheste scuele di vite e à come catedre la sapience e come bancs lis sepulturis de nestre int passade da la bausie a la veretât, da la precarietât a la stabilitât, da la tende provisorie a la cjase eterne, da la lûs cerclade di scûr de nestre esistence al scûr inceant di Diu e inluminât a dì dal grant don de fede.
In chescj dîs il gno pinsîr afetuôs e ricognossint al svuale tai cimitieris là che, come predi, o ai metude a durmî te scune de tiere tante int di ogni etât e cundizion: dal cimitieri di Visepente a chel di Val e Rualp e Treli par finî in chel di Vençon, là che o ai lis mês lidrîs.
Ma la malinconie si reonç pensant a ce gambiament che al è stât operât ancje in Friûl parfin tai cimitieris, trasformâts in lûc di sfide a cui che al à plui trist gust e mancul dignitât. Propit. O vin pierdût il sens de muart e par conseguence ancje chel de vite.
Se il lûc de veretât al è deventât une comedie, trop grande no saraie la comedie te senegjade dal mont?
Benedetis lis puaris sepulturis che mê mari, siore dome di fede, e furnive di muscli e di claputs a forme di crôs e cuntun mac di crisantemis di ort e un lusorut di pôcs centesins! Ma si saveve che e jere une zornade speciâl parcè che il grumussut di tiere al jere furnît come di fieste. Ma se la lûs e je impiade dut l’an e il mac des rosis nol cognòos ni sut ni ploie parcè che a son matis, ce sens aial celebrâ la zornade dai muarts?
I nestris muarts nus àn lassade robe vere: cjamps, cjasis, culture, valôrs, bêçs vêrs. Podìno puartâur un mac di rosis matis e cjalâju in muse?
Tachìn, par amôr di Diu, a deventâ seris almancul tal unic puest là che la veretât e la serietât a varessin di regnâ di paronis. Tachìn a capî il valôr dal timp, de vite, dal cîl, de tiere, des stagjons, dai afiets, dal lavôr, de amicizie, dal paîs, de libertât, de profonditât. Imparìn la scuele de vite sui bancs de muart.
Un regâl jo lu domandarès ai nestris muarts. Sore dal lumin che ur impiìn su la sepulture, di no lassânus mai cence il lusorut de fede e de sperance. Sore des rosis che ur metìn, di no lassânus mai cence lis rosis de virtût e il profum des buinis cualitâts. Sore de visite che ur fasìn, di fânus tornâ a cjase plui siôrs di sintiment, plui tacâts a la vite, plui impegnâts te storie piçule e grande.
E ur domandarès, a lôr che a vivin in Diu, di no lassânus colâ te muart prin de ore. A ‘nd è int che e passe plui timp cui siei muarts che no cun chei dal paîs e che e fevele plui cu la int di là che no cun chê di ca. O cognòs personis che a jessin di cjase dome par lâ li dentri. Nol è just nè seri jemplâ di vite il cimitieri e trasformâ paîs e borcs e curtîi in cimitieri.
I muarts a son la nestre arcje di santitât, il nestri capitâl di storie e di sapience, il nestri tesaur di esperience e di culture, lis nestris lidrîs platadis sot tiere. No si onore un tesaur dismenteantlu o svendintlu. No si onore la lidrîs lassant secjâ l’arbul.
pre Antoni Beline
(L)Int Autonomiste / Autodeterminazion e dirits pai popui, uniche strade di pâs
Dree Valcic
✽✽ No podìn sigûr fâ fente che la vuere in Ucraine no dedi une serie di problemis intrigôs ancje aes fuarcis che si riclamin ae autodeterminazion dai popui e al ricognossiment dai dirits des minorancis etnichis. Prin di dut, ce che al è daûr a sucedi al è la ultime dimostrazion che chei problemis no […] lei di plui +
L'editoriâl / Macroregjons, une oportunitât di racuei
Alessandro Ambrosino - Graduate Institute, Gjinevre
Lis strategjiis macroregjonâls a son la ultime “invenzion” UE par favorî la cooperazion teritoriâl. Trê di cuatri si incrosin in Friûl Intai ultins agns, la Union Europeane si è sfuarçade in maniere vigorose di vignî dongje di plui ai citadins e – su la fonde di chest cambi di rote – e à ricognossût une […] lei di plui +
La tiere e la grepie / 2022: An internazionâl de pescje artesanâl e de acuiculture
Adriano Del Fabro – diretôr dal bimestrâl “SoleVerde”
Par une economie blu simpri plui sostignibile Lis Nazions Unidis a àn declarât il 2022 “An internazionâl de pescje artesanâl e de acuiculture” (Iyafa 2022), rimetint ae Fao il coordenament des ativitâts di sensibilizazion sul teme.◆ Il pes, i moluscs, i crustacis e lis alighis a son part ad implen des dietis, des ereditâts culturâls […] lei di plui +
Int di Cjargne / La sporte de spese a km zero a ‘La Polse’ di Chiara e Matteo
Marta Vezzi
Di cualchi dì al è stât screât un gnûf servizi intal spaç e ristorant di Chiara e Matteo “La Polse di Cougnes” a Zui, indulà che si pues cumò cjatâ e comprâ prodots locâi. “La idee e je nassude pal fat che za nô intal ristorant o doprìn avonde materiis primis dal teritori – e […] lei di plui +
Il numar in edicule / Jugn 2022
Dree Venier
Jugn 2022 – L’EDITORIÂL. La multiculturalitât e valorize il grant e il piçul / (L)INT AUTONOMISTE. Il pericul centralist al è tal Dna dai partîts talians / PAGJINE 2 – LA STORIE. Di Udin a Pesariis par promovi la mont e i prodots furlans / INT DI CJARGNE. Aziende Agricule Rovis Sabrina di Davài di […] lei di plui +
Austrie / La Universitât Popolâr che si indrece a dutis lis fassis di etât
Barbara Cinausero
Si Beate Gfrerer, 54 agns, che bielzà di 25 e je a cjâf de Volkshochschule (Universitât Popolâr) carinziane, e je stade nomenade “Carinziane de Zornade”. O soi stade par cinc agns in Carinzie e propit in cheste scuele o ai insegnât e o ’nt cognòs ben la organizazion. Juste in chel periodi si insaldave il […] lei di plui +