“La memorie e lis tradizions di une volte nus judin a capî e a dâ un sens al presint… nus dan sigurece e nus niçulin come intun grim di mari. Tantis voltis il smalitament de vite moderne nus incjoche il cjâf e nus gjave vie la nestre dimension plui intime de vite, chê che nus lee a la famee, al rispiet e a la solidarietât viers chei altris”.
◆ Eliana Oblach e introdûs cussì chest libri di passe cent pagjinis, miezis par furlan e miezis par talian, risultât di un progjet puartât indenant par doi agns inte scuele mezane di Parteulis, parie cun Dario Chiachia, che al firme ancje une note penze su la grafie e sul lessic furlan doprâts. Ce àno fat chescj fantats e fantatis? A son lâts a fâ domandis ai nonos e aes nonis dai paîs di Rude, la Vile, S. Vît e S. Zorç. Domandis claris e curtis par lassâ che a fevelin i intervistâts. A ruede lavade. E alore sì che al ven fûr il mont che al jere une volte, setante, otante o novante agns indaûr. Al jere il timp dal fassisim e des manifestazions a pro dal Duce, ma par partecipâ a coventavin i vistîts adats e cui ju vevie? E po i timps di vuere, cu la fam (“viarç la bocje che e vadi fûr!”) e la miserie, cui todescs che a ocupavin di parons cjasis e scuelis, cui partigjans, cui cosacs, cu la TODT e cu la intendence Montes. E il dopovuere, cun dut di tornâ a fâ sù. La grande Storie che e ven a confrontâsi cu la piçule, cu la vite di ogni dì de int. Vite che e jere dure par ducj. La metadie e imponeve di dâi mieç racuelt al paron che al veve une bocje sole, ma il contadin al veve vincj o trente di prontâur la bocjade. I fruts no vevin masse timp par zuiâ, che intai cjamps al jere simpri alc di fâ; lis frutis che a scugnivin cusî dì e gnot o ben lâ a servî intes fameis sioris. La scuele e jere un lus: cence contâ lis oris che a coventavin par lâ e tornâ (traviersâ il canâl cu la barcje e po cuindis chilometris in biciclete!), libris e cuaders a costavin e lis voris di stagjon a domandavin ancje i braçs dai fruts. E mighe ducj i mestris e i predis a jerin brâfs e bogns! Di bachetadis su lis mans, par dret e par ledrôs, a ‘nd jere bondance!
◆ Cutuardis pagjinis a son di fotografiis. Autentichis di chei agns, cuant ancjemò la int si meteve in pose a pueste par vignî fûr ben.
I arlêfs che a àn imbastît chest libri a saran cumò paris e maris. Cuissà se ur fevelin furlan ai fîs! ❚



