Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

Muart e vite peadis tal destin di Carlo Michelstaedter

Diego Navarria
Carlo Michelstaedter

L’inteletuâl gurizan si è copât a 23 agns, lassant une vore di poesiis che a messedin marum e bielece

Matie, stravuacât tal sofà, al è daûr a fufignâ cun Facebook. Al cîr un grup di Gurize che nol sedi di chei dulà che tu cjatis la foto dal marcjepît rot, la buse tal asfalt e jù cuintri dal sindic. “Oh, ve ca: Guriza. Viodìn chest – al resone Matie – almancul al è scrit tal nestri furlan. Grop de anime furlane di Gurize. Bon, mi noti par capî ce che al è, ma cuntun stranon inventât: o sarai L’Ebreu torzeon.” Al tache a navigâ dentri dal grup e al cjate biei post, scrits par furlan. “Jacume – al pense – biadelore che al ven fûr che a Gurize a son furlans! Fin ae prime vuere i gurizans a jerin furlans, massime chei de citât, o slovens chei ator ator. E si intindevin. Come che a dopravin, almancul i studiâts, il talian e il todesc. Ve ca lis regulis dal grup. Cheste mi plâs: Improibît doprâ la peraule Lisuntin: si à di scrivi Friûl gurizan o Friûl di soreli jevât. Bulos!” Al cjate un post su la storie de contee, un altri sul leon farloc dal cjistiel, fin che si intive intun che lu intrighe: Carli Michelstaedter al amave la vite. “Mm … ce titul strani – al comente Matie – cemût amavial la vite se si à copât a 23 agns? O sai alc di lui, il filosof ebreu di Gurize. Cui lu aial scrit? Mainardus, sigûr un stranon par platâsi. Come me, darest.”
Mainardus: “Carli Michelstaedter, aben che si à copât zovin tal 1910, nol jere un filosof de muart ma al amave la vite.” Matie, lete cheste afermazion, nol resist a rispuindi di bot e cussì al tache la chat o tabaiade jenfri i doi. I dêts a corin su la tastiere.
Ebreu torzeon: O ai let une vore di poesiis di Michelstaedter. A son dutis imbombidis di dolôr, il so pinsîr al va daûr di Schopenhauer, val a dî che al è dibant lotâ par vivi. Cun chest marum di fonde no si pues sostignî che al amave la vite!
Mainardus, che al è in linie, pront i rispuint: In tancj a àn scrit di lui, ma ducj a son colâts te vuate dal prejudizi. Tacant di Giovanni Papini che al veve fevelât di “suicidi metafisic” parcè che al veve stimât Michelstaedter un “filosof de muart” e un “esistenzialist deprès”.
Ebreu torzeon: Lu àn studiât parcè che, in pôcs agns, al à scrit une vore di robis profondis e ben argomentadis. O ai lete la sô tesi La persuasione e la rettorica e la fuarce des sôs ideis, ancje dopo di un secul, no je studade. E al è ancjemò vîf ancje il mît di chel zovin cussì precursôr. Jo lu presei ma ae fin si à tirât tal cjâf cu la pistole. Isal chest il so amôr pe vite?
Mainardus: No sta semplificâ masse! O crôt che tu tu vedis letis lis oparis dal nestri inteletuâl cu la lint dal so suicidi. Se tu partissis de fin, tu interpretis mâl i siei scrits, parcè che ogni riferiment al dolôr e al sens de vite tu lu marchis in funzion de cuistion de sô muart. Ancje su cheste al sarès di sclarî. No son testemonis e di chê pistole e a son partîts doi colps. Isal pussibil?
Ebreu torzeon: Forsit il prin colp i sarà scjampât par aiar… Ma tu che tu refudis la tesi che la filosofie di Michelstaedter lu vedi puartât a copâsi, âstu un resonament alternatîf che al vedi fonde e che al tegni bot a ce che o ai dit?
Mainardus: Lu ai, sigûr! Se di no, parcè varessio scrit che il nestri filosof al amave la vite?
Ebreu torzeon: Butilu fûr, alore! Dimostre il to pinsîr!
Mainardus: A cui? A ti che tu ti loghis daûr di un stranon? A un torzeon che al bagole par facebook e no sai nancje cui che al è? No sai nancje se tu sês ebreu?
Ebreu torzeon: Sì che o soi ebreu, di antighe famee gurizane. Ma no ti disvelarai cui che o soi se prime no tu dimostris la tô teorie su Carli Michelstaedter. Mi interesse une vore. Al jere un gurizan, un ebreu e al veve une inteligjence gjeniâl. Mi bruse, magari cussì no, che si sedi copât.
Mainardus: O sint passion tal to scrivi. Ti spiegarai la mê tesi sul nestri filosof ma no achì su facebook. Vuê o ai butât un clap tal suei ma la cuistion e je ingredeade. Se ti va ben o podìn cjatâsi di persone e fâ une tabaiade.
Ebreu torzeon: Nissun probleme. Dulà e cuant? O soi in pension e o ai timp.
Mainardus: Te ostarie di Plaçute, doman aes dîs. Ti vaial ben?
Ebreu torzeon: Al va ben, sì. Ma… cemût fasio a cognossiti?
Mainardus: O varai la kippah sul cjâf.
Ebreu torzeon: Ma alore sêstu ebreu ancje tu? Ce sorprese!
Mainardus: Sì. Doman si savarà cui che o sin. Mandi.
Te dì dopo, te ostarie di Plaçute, Matie al salte sù de cjadree cuant che al viôt jentrâ un om alt, cu la barbe blancje e la kippah. “Professôr Abram Morpurgo, isal lui Mainardus?” “O soi jo, sì, Matie Luzat!” “Mi cognossie?” “Sigûr, ma dinsi dal tu come tal tramai che nus à fat cjatâ. Doi tais di tocai, siore ostere.” “O soi seneôs di scoltâ di Michelstaedter.” I doi si sentin e il prof al tache. Al vierç libris e al mostre lis poesiis dulà che il filosof al pant l’amôr, i afiets, la voie di vivi, al mostre ce che a disin di lui i siei amîs, i parincj. Une vore di scrits. “Dut ben – lu ferme Matie – ma dut interpretabil. Isal altri?” “Cjale achì – al dîs Abram tirant fûr un libri gnûf – lu à scrit di pôc Chiara Pradella, une zovine studiose che e sa dut dal nestri Carli. Jê e conferme che nol veve nissune predeterminazion a suicidâsi. Par jê si veve copat parcè che al jere cussient dai efiets de sifilide, la malatie che i veve za comprometût il fisic, il cûr e, in ultin, ancje il cjâf. Al amave la vite, al acetave il dolôr e il so destin e al veve urgjence di scrivi plui pussibil ce che al pensave, prime che al fos masse tart.” “Cheste no le savevi – al dîs Matie – puar zovin. In chei timps… ce situazion disgraciade! Isal dut dimostrât?” I doi a van dilunc une ore scandaiant il libri ‘110 – Carlo Micheltaedter e il tempo della verità’ de Pradella, cun Matie simpri plui convint e cruziât pe sorte penose dal filosof. Ae fin i doi si saludin cuntune promesse: “In curt, ai 17 di Otubar, al cole l’inovâl de sô muart. Si cjatìn tal cimitieri di Valdirose, subite fûr de Cjase Rosse, a poiâ un claput su la sô tombe.” ❚

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Al fo precursôr dai moments plui alts de filosofie europeane dal Nûfcent

Carli Raimont Michelstaedter al nas ai 3 di Jugn dal 1887 a Gurize, citât dal imperi austroongjarês, di une famee di ebreus siôrs e impuartants. Si diplome tal Staatsgymnasium gurizan tal 1905 e dopo al va a Florence par lâ daûr ae sô passion pe art. Al frecuente la Academie di Bielis Arts e i cors di Leterature. Al passe a Florence, ma ancje a Gurize e a Piran, cuatri agns pençs di esperiencis inteletuâls. Studis, leturis, incuintris cun grancj autôrs e artiscj. Al scrîf une vore. Dongje a son relazions di afiet di marcâ: chê cun Nadia Baraden, profughe russe, bielone, elegante, cosmopolite che si suicide tal 1907; chê cu la compagne di studi Jolanda Cassini, grant amôr finît par cause dai gjenitôrs contraris; e chê cu la gurizane Argia Cassini, sô ultime muse ispiradore. Al à ancje un trop di amîs cuntun leam une vore fuart. Tal 1909, dopo di vê dât ducj i esams, al torne a Gurize e al lavore te tesi di lauree “La persuasione e la rettorica”. Finide la tesi, ai 17 di Otubar dal 1910, a 23 agns, si suicide cuntune pistole. Lis oparis di Michelstaedter a son publicadis scuasit dutis postumis. Cundut che la plui part no jere ancjemò te forme definitive, a son tescj cuntune fuarce straordenarie, che a fasin stimâ il zovin gurizan tant che precursôrs dai moments plui alts de filosofie europeane dal Nûfcent. Si pues pardabon considerâ Michelstaedter un dai plui grancj pensadôrs dal principi di chel secul. Ma no dome leterât e filosof, Carli Michelstaedter al à ancje un artist, autôr di une vore di dissens preseâts che a tradusin te figure il pinsîr origjinâl di un dai personaçs plui inmagants de culture mitteleuropeane, spirt incuiet che al cîr cognossince, veretât e sens de vite. ❚

Comunicât / Cungjò, Aureli. Nus lasse un grant omp, Aureli Argemì, che si è batût pai dirits dal popul catalan e par chei di ducj i popui minorizâts. Il comunicât in lenghe catalane e furlane.

Dree Venier
BARCELONA Aureli Argemí, fundador i president emèrit del Centre Internacional Escarré per a les Minories Ètniques i les Nacions (CIEMEN), ha mort aquest dilluns als 88 anys, segons ha informat l’entitat en un comunicat. Nascut a Sabadell el 1936 i llicenciat en teologia a Roma i París, va ser monjo de Montserrat, va formar part […] lei di plui +

L'EDITORIAL / Preâ par furlan al è onôr e no pecjât

Walter Tomada
Jo no jeri ancjemò nassût cuant che pre Checo Placerean al tacave a voltâ il Messâl par furlan. A son passâts passe 50 agns e i furlans no àn ancjemò plen dirit, pe Glesie di Rome, a preâ inte lôr lenghe. La Conference Episcopâl dai Talians e à mancjât, ancjemò une volte, di fâ bon […] lei di plui +

Gnovis / Acuile sportive furlane

Redazion
Joibe di sere aes 6 intal Salon dal Popul dal Palaç da Comun di Udin si tignarà la cerimonie di consegne de prime edizion dal premi ACUILE SPORTIVE FURLANE, un gnûf ricognossiment che al met dongje il valôr dai risultâts sportîfs ae cussience identitarie che i campions furlans di ogni sport a son bogns di […] lei di plui +