Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

Memoreant Tavan

............

Domenie Prin di Dicembar stât a S. Zorç (localitât Gjai) Federico al jere li. Amîs, simpatizants, poetis, ex-zovins cu lis cjaveadis plui raris, trastolons, ghitaris, un pôc di dut. Suntune taule, une sorte di piçule mostre: libris, libruts, rivistis (Usmis, si visaiso di jê?), fotografiis. E, picjadis sui mûrs, poesiis sôs, di Federico. Scritis cemût che lis scriveve lui, scarabocjadis intun stampatel sburît, cun peraulis scancjeladis, altris zontadis a mieç o fûr rie. Scuasi che la pagine blancje a forme di retangul e fos une gabie masse strente pe sô vitalitât, che al ves dibisugne di ancjemò plui libertât, fûr di ogni costrizion.
E po i videos che lu àn mostrât cuant che al stave ben e che al jere plui zovin. E che al leieve lis sôs poesiis in straordenariis perfomances. Dî che lis leieve al è scjars, ridutîf. Si varès di dî, pluitost, che lis… viveve lis sôs poesiis, lis sberlave, tes tirave intor cun fuarce. Chel so ‘presint’ vosât a fuart in Al poeta de li pantianes ti fâs vignî un sgrisulon jù pe schene. E cui jerino, po, chestis pantianis? I ultims dal mont, i emargjinâts, chei che la socjetât ju lasse in bande, anzit che ju sburte in bande. Come che e à fat ancje cun Tavan.
“Ducj i poetes a son mats”, al à vût scrit il sagjist inglês dal sîscent Robert Burton. E, cun di fat, no mancjin esemplis, inte storie de leterature italiane, che al basti pensâ a Dino Campana, Alda Merini e, lant plui in daûr intal timp, a Torquato Tasso. Dute int che e à vût a ce fâ cun problemis leâts ae malatie mentâl. Chê malatie cussì scosagne, sutile, dificile che la sience no sa nancjemò ben, nancje jê no, ce maniere definîle, capîle, curâle! E alore al devente parfin masse facil di dineâle, parant inte emargjinazion chei puarins che i colin dentri. Emargjinazion che al è ben dificil di saltâi fûr. Federico al è saltât fûr in gracie de poesie, ancje se, in cualchi maniere, le à simpri puartade cun se. Une poesie, la sô, che no si pues metile intal ambit di nissune scuele o tindince, ni scjafoiâle in nissune definizion. Scrite intune lenghe che plui margjinâl no si pues (la lenga mancu favelada dal mont), chel so furlan andrean sclagn e net. Che al somearès fat a pueste pe voie di dissacrâ di Federico: Leopardi al puciava coma na cjara in calour; chel mona de Marxs a non da mai crevada, a l’era un mantenuto; e Van Gogh no lu esalte tant pai siei cuadris, ma parcè che al è deventât mat e muart a 37 agns: il massim!…
Un poete che al vose a fuart. Ma cjalait ce tante delicatece inte liriche dediade ae mari muarte o in chel piçul breon di len che al jere il so zugatul preferît di frut, cjarinât fin a dâi une consistence umane! E vierç orizonts gnûfs, la sô poesie, come dute la grande poesie. Provìn a lei, par esempli,
Sumiant la religjon.
Signour / no crout no crout / e pura ‘e soi uchì / ingenoglât denant / Ah se tu savès / i me plâs li contradizions / pa’ restâ me stes / Soi stupedu / a no ‘l ocor che tu le dîse / al mancu riuscît / dei tio’ fis / Soi brut ‘e soi un falît / e pura n’ài nua da domandâte, / no vuòi mirachi su de me, / me contente ch’al sorele / a me dîse bundì. / Signour, no soi uchì / par sglonfâme coma un pavon / ma nanc’ par bate al sen / domandant perdon. / Jò ‘e soi nome un nin / ch’al vài e al va indenant a stent. / Jò ‘mour su n’antra crous / muardint i clautz / e pocant i peis / in jù a sintî / l’erba ch’a creš.
Poesie anarchiche, cence regulis, che e sclope fûr di un cûr cjalt di sensazions e di emozions e di patiments. Ma po, la musiche, le sintìn distès e se o lin a cjalâ miôr, o viodìn che a son rimis e che il poete al sa ben dulà metilis: savés / stes; riuscît / falît; bundì / uchì; pavon / pardon.
E, par di là di chestis perlis tecnichis, la complessitât dal discors che la composizion e svilupe. Ise une preiere? Sì, ma ancje une profession di ateisim. Ise disperazion? Sì, ma ancje un declarazion di amôr pe vite. Umiltât e braure si misclicin, il poete nol domande meracui e nol domande pardon. Par vie che al à la cussience che a son altris crôs, in plui di chê dal Crist, intal vivi dal om, mancul cognossudis e, dal sigûr, mancul enfatizadis. E cheste no je nuie altri che eresie. Une preseose eresie. Che e restarà ancje cumò che lui nol è plui, come la aga lungja di Andreis, chel torint Alba che, come al à vût dit Aldo Colonnello, al significhe ‘clâr’, tant che la poesie di Federico.
Il Prin di Dicembar chei che a jerin a S. Zorç, a àn let, scoltât, viodût. E po a son tornâts a cjase. Ancje Federico al è lât vie, ma par so cont. Al à vût juste il timp di insegnâ a chei a jerin vignûts a saludâlu, che Parigj (cu la j) no esist. Parigj (cu la j) le à inventade lui. E salacor lui al è lât propi là, magari cu la sô nâf spaziâl. Al è lât inta chê Parigj (cu la j) che no esist. ❚
Laurin Zuan Nardin

Gnovis / “Feminis furlanis fuartis” di Erika Adami a vicino/lontano e al Salon internazionâl dal libri di Turin

Redazion
La Patrie dal Friûl e segnale doi apontaments che le viodin protagoniste cul libri “Feminis furlanis fuartis” di Erika Adami, che e fâs part de golaine “La machine dal timp”. Te suaze dal festival vicino/lontano, rivât ae vincjesime edizion, Erika Adami e moderarà l’incuintri “Feminis. Talents di no strassâ” che al nas des esperiencis contadis […] lei di plui +

Comunicât / Cungjò, Aureli. Nus lasse un grant omp, Aureli Argemì, che si è batût pai dirits dal popul catalan e par chei di ducj i popui minorizâts. Il comunicât in lenghe catalane e furlane.

Dree Venier
BARCELONA Aureli Argemí, fundador i president emèrit del Centre Internacional Escarré per a les Minories Ètniques i les Nacions (CIEMEN), ha mort aquest dilluns als 88 anys, segons ha informat l’entitat en un comunicat. Nascut a Sabadell el 1936 i llicenciat en teologia a Roma i París, va ser monjo de Montserrat, va formar part […] lei di plui +