Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

Un pitôr musicâl di San Denêl tal inovâl de sô muart: Giulio Urbanis (1540 – 1613)

Alessio Screm
UN SUNADÔR DI RIBECHE E DAÛR UN VIOLON, PARTICOLÂR DAL FRESC DI GIULIO URBANIS TE PLÊF DI DIEÇ (FOTO DI ULDERICA DA POZZO)

Stant che tal articul chi sore o ai scrit di iconografie musicâl, la pirule di storie e di musiche di chest mês si intive a celebrâ un pitôr furlan che al à dât cetant in fat musiche piturade, e di lui si celebrin chest an i cuatricent e dîs agns de sô nassite. Lui al è Giulio Urbanis, nassût a San Denêl tor il 1540, un che si è formât di altris doi passionâts di musiche tant che Pomponi Amalteu e Il Pordenon. Al à lavorât a frescjâ lis glesiis dal so paîs di nassite, ma ancje a Merêt di Tombe, a Susans di Maian, a Glemone e tant in Cjargne: a Zui, a Fresis di Denemonç, a Gjeri, a Tumieç e a Dieç, indulà che cumò us meni. Di precîs inte Plêf di Sant Florean, glesie rupestre di date antighe, bielzà castrum di ete romane, daspò riviodude tant che e je regjistrade intun document dal 1214. Li dentri, intune date incierte tra il 1580 e il 1604, Urbanis al à decorât cun frescs la capele di çampe dedicade propit a Sant Denêl. In cheste narazion articolade, distribuide su lis façadis, su lis colonis, sul arc semicircolâr, su lis parêts internis e sul sofit dividût in velis, cun tantis figuris e elements decoratîfs, ator ator di Diu che al ten cu la çampe il globi, a son agnui che a sunin. In bas a man çampe al è un agnulut cuntun sfuei di musiche, in bas altris doi che a sunin il traversîr, une sorte di antenât dal flaut traviers. Li dongje a son altris sunadôrs, un cul liût, un strument a cuarde di origjins arabis, une specie di ghitare cul fonts taront, doi sunadôrs di ribeche – altri strument arabic che si sune cul archet –, e inmò, biel in pins, un sunadôr di viole de gjambe basse, che pes proporzions e somee un liron. E ca e là cualchi altri sfuei corâl e figuris cu lis alis che a somein che a cjantin dutis insiemi. Une biele opare, tant rare e che a da lûs ae plêf cjargnele là che altris sants, dotôrs di glesie, e decorazions a insiorin chest lûc plen di sugjestion. Jentrant, al somee di sintî la musiche dal paradîs, che in chel timp e veve di savê di polifonie dal umanisim, tant che i struments a nus dan tantis informazions di cemût che, inte astrazion dal significât iconografic, si sunave in chê volte. Motets, concierts di struments a cuarde, a piçade e a sfreament, ariis di flauts e musiche corâl, une biele sinfonie sacre a fâ lustri di chel ambient là sù in Cjargne che si pues jonzi dome a pît, lontan di ogni confusion e miserie urbane. Sì, lui di cognon al jere Urbanis, ma al veve miôr stâ e piturâ lontan des rognis dai centris li che e jere masse int. E partant, la sinfonie pitoriche che si pues amirâ a Dieç e sune di une armonie celestiâl che e cjate rispueste direte intal paisaç pûr, là sù su lis monts de Cjargne cjantarine. ❚

L’EDITORIÂL / I taramots che no si viodin

Walter Tomada
“Mê mari e veve 5 agns. E ricuarde che tai dîs dopo il taramot si viveve ducj insiemi e si davin ducj une man un cul altri. E prove tenarece e displasè pe int che no je plui, ma ancje tante braùre pe fuarce dimostrade de int furlane in cheste disgracie. Mê mari si vise […] lei di plui +

Cristina Delli Santi, la siore dal pugjilât furlan

Dree Venier
Juste maridade cul tecnic Gianluca Calligaro,e je cognossude e preseade di ducjpal so lavôr te palestre di vie Marangon Galeotto fu il ring. Vê cognossût Gianluca Calligaro, tecnic preseât de Pugjilistiche Udinese che al puarte indenant la scuele dal mestri Remo Venzo, al è stât par Cristina Delli Santi la faliscje di une relazion, saldade […] lei di plui +