Cuant che si pense a un acès ae Penisule Taliane, la nestre memorie, forsit par ricuarts leâts ai studis fats in zoventût, e je puartade a concentrâsi sui pas alpins o dut câs su chês localitâts cetant evocativis. Cui di nô nol aial tal cjâf la figure di Napoleon sul Gran San Bernart?
◆ La gjeografie e je però cussì evidente e obietive che al somee strani che cuasi nissun al pensi che i passaç plui comuts pe Italie a sedin propit chenti, in Friûl. La sfonderade di Cjaurêt e varès za di dînus alc. Ma se si cite la Val dal Vipau, al sarà probabil viodi no pôcs voi stralunâts. Pûr no si sbalie a dî che e podarès jessi clamade, cence nissune esagjerazion, la “autostrade des invasions”.
◆ Cuâts e Marcomans, Uns, Gôts, Langobarts, Ongjars, Otomans… dutis ints che a àn profitât di chest puarton spalancât. E cuâl centri abitât si cjatial tal pont plui bas de valade, là dulà che e je plui largje lant incuintri aes rivis dal Lusinç? Gurize.
◆ Cussì, il prin fuartin su la gorica al fo pareât di dôs tors, forsit za tal Dusinte, e une e jere voltade bande Est, propit par fâ la vuaite ae valade dal Vipau. Tignî di voli chest coridôr naturâl al jere fondamentâl, e chest lu vevin za capît ben i Langobarts, che si sfuarçavin di conservâ une prominence marcade che e lave a imbraçâlu. Il stes toponim “Vipau” al è di origjin langobarde: al ven di “wipaha”, che al vûl dî “lûc di confin”.
◆ E propit culì o rivìn al rimant cul presint. In ocasion di “Cjistiei Vierts”, vie pal Avrîl passât, tal Cjistiel Formentin di San Florean dal Cuei, a son stadis visitis vuidadis cuinçadis cuntun incisîf coup de théâtre: une cortesane spaventade che e preanunziave il rivâ di ordis di Turcs. E daspò, il paron di cjase al à dât la spiegazion, contant di un acuardi tra il sovran gurizan e il comandant dai incursôrs. Chescj ultins a varessin podût passâ cun libertât pe Contee, a pat di fâ i siei sacs plui a Ovest, te tieris venezianis. Par mieç des fonts, o rivìn a verificâ che une robe cussì e je sucedude almancul une volte, tal Autun dal 1477, cuant che il sanguinari Iskender Beg, governadôr de Bosgne, al otignì chest permès dal cont Leonart.
◆ I motîfs di risintiment cuintri de Serenissime a jerin plui di un. Fondamentâl e jere stade la decision prime, de bande di Vignesie stesse, di realizâ une linie di difese sul Lusinç, fasint sù fortificazions in teritori gurizan. Ma e veve fat dut cence domandâ la autorizazion a Leonart. Chel si sintì tant ofindût che, dopo des protestis, al rinfuarçà ancjemò di plui i rapuarts diplomatics cui Asburcs. Al rivà pardabon a stabilî che, dopo la sô muart, dut il so domini al sarès passât a cheste cjase. E cussì al sucedè tal an 1500.
◆ Lis “clâfs” di Gurize, “la plui biele puarte vierte su la Italie”, come che le definì il pitôr todesc Max Klinger, a finirin cussì tes mans di une potence mitteleuropeane, segnant in maniere profonde il destin de citât e dal Friûl orientâl. Une svolte che, ancjemò une volte, e à cjatât il so fondament principâl te gjeografie. ❚
Une puarte spalancade sul Nord Italie
Enrico Rossi